Iubitule, văd cum fulgi de nea
Ca un stol fară de număr
Cad ușor pe al Tău umăr,
Presărând albe-amintiri în inima mea.

Tu zâmbești, fericit pleci...
Iar eu, cu ochii triști,
Cu inima sloi de gheață,
Ingenunchez rugându-Te:
Nu pleca!...
Ucigătoare vise îmi vor zdrobi inima!

Un glas îngânând cuvinte de miere,
Cu cel mai frumos surâs din lume,
Lângă mine se strecoară-n tăcere...

Îmi vorbește încet în șoaptă, atât de aproape,
Că în curând după această noapte,
A Lui revenire va ninge și peste mine
Un val uriaÈ™ de fericire!...