Lupta dintre noi oprise timpul
Și un vechi ecou îmi pansa rănile
Eu dormeam, tu dormeai, cortina era trasă ,
Ai grijă pe unde pășești, moartea e o gură de canal
Descoperită
Nici măștile nu sunt bune, atârnă pe-o parte
E prea târziu să ne mai vindecăm de iubire
Dar lasă asta,
Viața e doar un șarpe care se târăște prin noi
Oamenii au dispărut și parcă lipsește ceva
Ca atunci când afli că mai ai puțin de trăit
Și începi să dormi mai mult, din obișnuință
Oxigenul e singurul drog care dă dependență
ÃŽn doze mici
Umbrele au plecat și rămâne respirația tranșantă
A unui bolnav de cursă lungă,
Ce-și strânge la piept singura perfuzie
Ca pe un copil nenăscut.