Jocul De-a Mortu’ Viu
-jurnal-
Mai întâi n-am mai avut picioare
Doar o imensa Amorțeală
Și Neputința
Mă sufoca
Mă enerva
Toți își puneau miere în voci
Condamnarea li se prelingea
Pe gene
Speranța era prinsă în copci
Și moartea era
La o bere
Salteaua își scosese
Colții la bâlci
Sfârtecau oasele mele
Acum nu mai
Eram
Decât un sac plin de viermi
Cu o oarecare rânduială
La intervale egale de timp
Mă răsuceau
Îmbăiau
Păstrau aparența unui trup
Să vă mai povestesc
Despre miasme și zemuri...
Cum mă priveam din tavan
Aș fi băut șampanie cu sticla
Și caviar
Aș fi înghițit
Îmi udau doar buzele cu apă
Cei buni și cei rai
Laolaltă

De ce n-aveam un buton
Pe care sa scrie Oprit
Singura mea alinare
ÃŽn moarte duceam
Tot ce era în mine
De neoprit
Și pana la urmă
Războiul celulelor mele
L-am câștigat
Atunci în ianuarie
Când pentru mine
"Tânăr și Neliniștit"
S-a sfârșit