Sub cele câteva kilograme
scârțâie parchetul.

Fără nonșalanță,
îmi urmăresc mișcările
în realitatea de vis-a-vis.

Era cald în camera cu pereții albi
și geamuri fără perdea,
vedeam crengile zburlite -
eram singuri, observând detalii.

Cealalta realitate dispare
la trecerea prin timp,
la trecerea pe sub bolți,
spre alte albe camere,
spre alte obsedante vise.

În alte vise nu văd crengi zburlite -
văd pereți în ceață și perne-nori
și busole dezorientate,
ațele unor marionete
și umbra unor palide culori.

Prin ceață m-a-ndrumat,
printre busole dezorientate și printre nori,
până i-am zărit conturul îndărăt,
ținându-mă de umăr, observând detalii.

Vedeam din nou crengi zburlite
și alte realități vis-a-vis
privindu-ne cu nonșalanță.

Cerul azi e variabil
dar eu văd tavanul alb.