Ne ascundem tacuti, printr-o zare pustie,
Privind cum ninsoarea de pe-o alta planeta
Se-asterne-ntr-un dans ce privirea il stie,
Si-i poarta pe gene, a minunii stafeta.

Ne plimbam printre sfere cu miros de zapada
Si ne spunem cuvinte dintr-o iarna ce vine,
Sprijinind universul, cu un gand, sa nu cada
Peste floarea de colt, ce misterul ni-l tine.

Ratacim prin troiene, insetati de uimire
Si plutim fara aripi, incercand sa fim noi,
Spanzurati de-un catarg, cu o mie de fire
Printr-o iarna ce ninge, cu salbatice ploi.

Ne vom tine de mana, prin zapada cu flori
Si-n genunchi pe-un covor de pierdute ecouri,
Vom trai primavara, dintr-o iarna cu zori
Daruindu-ne vietii, noi, ca simple cadouri.