Două vrăbii zgribulite
Cu penele ciufulite
Se-apucară la gâlceavă
Pe mâncarea dintr-o tavă

Se certară , ciripiră
Până câinele treziră
Care zăcea somnoros
După ce rosese un os

Fiind tare obosit
Le-a certat prin mârâit
Pentru că n-au incetat
Le-a repezit un lătrat

Au zburat cam speriate
Sus pe cușcă, mai în spate
Și-n tăcere l-au pândit
Ca să fie adormit

Apoi coborâră iară
Și în liniste mâncară
Dar făcură iarăsi gură
Pe o biată frimitură

Câinele s-a repezit
Și-n tavă le-a tăvălit
Și abia scăpară întregi
În copaci, pe niște crengi

Ca să termine gâlceava
Câinele a lins toată tava
Iar ele priveau tăcute
Și flămânde și bătute.