Cimitir uitat al ostașilor învinși

Autorul versurilor, muzica – Boris Druță

Se întristează frunzele pe ramuri,
Paragina pe cripte--anonime s-a extins –
Demult pe- aici nevinovate neamuri
N-au mai trecut și la mormânt n-au plâns.

Ostași căzuți pe câmp de bătălie...
Aici e cimitirul celora învinși –
Doinește trist doar vântul în cîmpie,
Și cerul nopții are ochi de mamă plînși





Refrem:
Noi trăim mereu cu o credință
Din amurg și-n zorii dimineții
Într-un vis, uitare, umilință
Moartea este o minune-a vieții!


Feciori isteți chemați pentru dreptate –
În valurile negre-au fost mînați
Căzut-au precum stelele în noapte
Răpuși de alți feciori mai bine înarmați!

Uitarea-acum le este neagra criptă
Cu nume ruinate și neclare...
Pe mii de cruci – paragina-i înfiptă
Tot amintind de vremile barbare!


Și morții vor destinul Veșniciei!
Uitarea-i umbră, dar nu-s ochii plânși –
Vai, ce de-a morți s-aici ca-ntr-o -- pustie --
Așa e soarta robilor învinși!



Acum aici nicicând și niciodată
Nu vor fi bocete și nu vor fi nici flori:
Ostași-nvinși – nenorocită soartă!
Sub văl de vremi, sub anii trecători...


Pămîntul le-a primit anonimatul –
Doar stelele în noapte licăresc,
Când au căzut, ce greu le-a fost oftatul,
Destinul crunt, prea trist, neomenesc!

O, cimitir uitat de Omenire!
Tăcut pământ cu inimi îngropate...
Voi, cei învinși – la Marea Mântuire –
Aveți a voastră creștinească parte!

Doritorilor de a asculta versiunea muzicala, rog ca sa acceseze

http://www.youtube.com/watch?v=yWYUzCDnL9w