Îmi e atât de greu să mă exprim
Niciodată nu primim ceea ce ne dorim,
Eu printre altele îmi doresc prezența ta de zeiță
Dar nu știu dacă vreodată ar fi cu putință.

Statutul social e primul impediment
Eu nu pot ține pasul permanent,
Nu am resurse necesare să fiu la înălțime
Iar asta se vede,nu trebuie să o exprim în rime.

Apoi mai este anturajul tău apropiat
Care îmi dă de înțeles cât aș fi de neajutorat,
Nu vreau să crezi că mă compătimesc
Sper din inimă în viață să răzbesc.

Eu nu am prea multe de oferit
Am un suflet care-i neprihănit,
Mai am o inimă care așteaptă să iubească
Sincer să fiu alceva nu o să-și dorească.

Nu știu câte șanse am la inima ta
Nu știu dacă ar avea vreo șansă a mea
Poate timpul o să-mi dea o șansă
Dar mereu am tracuri,parcă sunt în transă.

Știu cum e să suferi în viață
Am trecut prin multe și multe omu'-nvață
Însă un singur lucru nu am învățat
Cum să nu mai fiu așa rușinat.

Chiar dacă nu ți-am rostit aceste cuvinte
Ele sunt sincere si din inimă venite,
Îmi e mai ușor prin aceste rânduri
Să-mi exprim ale mele gânduri.