Libera cădere



Urcam încet, cu grijă în arborele vieții
Prinzând atent de ramuri să nu mă-nțep în rugi
Aveam cu mine, totul și-n floarea tinereții
Nu mă gândeam că-i bine, să ai unde să fugi

Vedeam numai lumina ca fluturii de noapte
Cum cheamă, cum dorește ființe ca a mea
Să ardă, să prefacă-n cenuși de stele moarte
Păcat că n-aveam aripi ca Phoenix, pasărea

Am hotărât să-mi cumpăr, că totu-i de vânzare
La mâna-doua aripi de înger și să zbor
Dar numai cu voință și fără de-nchinare
Ușor căzut-am liber din mine, ca să mor

Am căzut prea sus totuși, stau agățat de-o rugă
Am inima zdrelită și ochii-mi sunt împunși
Cu suliți de-ntuneric și demonii-mi îndrugă
Potop de necuvinte de unde stau ascunși