În mine mă duc să-mi aflu-nceputul.

Aici, lângă ea, e totul pierdut.

Gol plec și singur să-ntâmpin văzduhul

Tărâmului negru de mult, mult căzut.



Obol îmi cer să intru? Eu, Charon bătrân?

Mă iartă amice, nu am ce să-ți vând.

De cinci ori, cât cinci, plătit-am hapsân

Bolnav să am totul, totul pierzând.



Pe ură pui preț? S-o-nghiți până seacă!

Începutul nu-i ăsta, mă-ntorc deci la ea.

Zeița mea mică de sete s-apleacă,

Cu cinci guri uscate de viață, viața să-mi bea.