Nu știu dacă și viața încet, dar cert va bate
La ușa neputinței ce este între noi,
Dar știu că și ea însăși e prinsă în lăcate
Nu va lăsa ca timpul să treacă peste noi.

Adorm în armonia visării ancestrale
Surprind aleatoriu pasaje de demult
Dar parcă nu pot încă să mai privesc în zare
Căci ochii mei sunt doar ferestre din trecut.