Ea vine joi cu ochi de frunză rea
Îmi taie vârsta-n două și mi-o-mparte
Mai sus întreagă tinerețea mea
Mai jos amurgul fugărit de noapte

Ea vine cu mult aur prins în păr
Eu cu argint mănos pe la ureche
Îmi taie vârsta-n două într-adevăr
C-o spadă nouă peste una veche

Și-atunci când pleacă-mi ia la ea sub pași
Și drumul meu, mă lasă fără cale
De nu mai știu pleca de-acolo și-aș
Tot sta orbit în cleiul urmei sale

Oh, biată-nchipuire, dor de zbor
De unde vii și cine te petrece
Nu vezi că-i toamnă peste tot și-ți mor
Aripile cărunte-n zarea rece...!?