agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-08 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
De-atâtea zăpezi și ger mi-e teamă,
ca unui animal rănit de propria existență. Da, azi sunt mult mai indispus, mai neliniștit și mai incert, vara a plecat demult furată. Poate împreună am strivit, razele lunii sub tălpi prin iarbă și mulți le caută ca nebunii atrași noaptea de biserici. Nici oamenii, nici copacii, nu-și mai întind brațele unii altora, vom fi atât de singuri, atât de nepăsători, încât nici umbrele nu ne vor ierta pe străzile orașului pierdute-n amurg. Nimeni nu ne va izgoni din noi, fiecare rămâne în interior cu irișii întorși, cu drumul alungat prin tunelul iluzoriu, vom trece lunatici ca regi ai luminii îmbrăcați în straie de gală. Prin cercul timpului închis cu aceste cuvinte înscrise pe frunte, toamnele își botează diminețile cu brume. De acum vom întâlni dragostea și patima în melancoliile sfințite cu vin și păstrate neatinse.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité