Am încercat să descriu un sentiment
cu doar un fir de păr în care să-mi sprijin simțirea
am avut un fir subțire și m-am pomenit într-o vară imensă prietenos de blândă și strălucitoare
un fir de păr subțire în care se sprijinea o întreagă vară răcoros de îmbietoare și strălucitoare
am trăit clipa mersului peste margini, printre nori pufoși și albi, acrișori de tandri
încât urcușul îți părea un verde crud de prospețimea ploii aducătoare de versuri printre buze și coaste asemenea sunetelor marine de codrii vânturați, de miază-zi



Am arcuit o vară-ntreagă pe un fir de păr subțire castaniu în prospețimea lanurilor de grâu unde alergau eroii între lupte, strigându-și copii și soațele pe nume

de-am mirosit sentimentul grădinilor de vară în prospețimea marilor tornade sparte-n frunțile noastre lipite de burțile lihnite ale ochilor nostri sătui deja de privit, însetați încă doar de o privire

Dar i-am adăpat în roua picată pe-un verde viu și vegetal, luxuriant și plin de cuci sfioși, timizii, jenati că-s gri când totul e pe-afară, cu toată lumea adunată ‘n fața velelor suflate, si a bicicletelor abia ‘nvățate cu mersul tinerilor grăbiți și primăveratici