Pierdut în mâgla câmpului secat,
Sub noapte, de nori întunecat.

Furia nopții aduce vâlvătaie
În zarea-ntunecată și pustie,
Cu tunetul copacii-i despoaie
Nimicind viața închisă-n urgie.

Vântul aspru despică piatra,
Străbate codrul, îl desfrunzește
Și nourii negri făurind ploaia
Cu gheață pământul zdrobește.

Deasupra cerului mare,
Ultimul om moare!