Vorbesc mereu cu mine
Și cu ale mele gânduri.
Mă simt sătulă parcă
De toate ale mele rânduri.

Încerc mereu să mă adun
Să fac ceva cu mine,
Să nu mai stau să mai ascult
Durerea din această lume.

M-apucă setea de tăcere
Și de a visa în somn
O lume care să m-ajute
Și să mă redea din nou.

Îmi sună inima în mine
Ca o trâmbiță de-alarmă…
Unde să mă rătăcesc eu oare
Decât în alt înscris care m-adoarme.

Undeva îmi e mai bine
Mai bine decât tot ceea ce simt,
În astă lume de micime
Și de viata care-o duc.