Cu glasu-ți aspru,cand tu mă dojeneai
În ochii tăi, albaștri,zăream ca mă iubeai.
Mi-e tare dor de-a ta îmbrațișare!
Mi-e poftă mare de-o gustare.


De dorul tău mă tăvălesc pe jos,
Mă doare carnea pân" la os.
Te strig,te chem și În zadar
Primesc ecoul ca pe un dar.



Doar uneori în vis ne întâlnim
Iar dacă-i timp ne mai vorbim.
N-apuc să-ți spun cât te iubesc
Dar tu o știi și e firesc!