Tablou viu

Când firul nopții dă în colț,
și îngeri cad râzând pe gânduri,
când capul lin pe umăr tu mi-l culci,
lumina e parfum de struguri !
Când nuferii se bat pe crizanteme,
să nu-mi vorbești de anateme !
Cine-mi spune că-i destul,
și că nu sunt somnambul,
când se lăfăie secunde,
pe poteci de inimi, de unde,
fluturi disperați,
nu știu ce să creadă
și frânghii de coapse de-aramă,
mă leagă…
când focurile noastre,
vin să se cunune…
cine-mi spune,
că iubirea nu se cântă pe strune,
și doar viori,
se aud duios în surdine…