Între porți sunt prinsă , sufletul mi-e rece,
Aripa se-ndoaie, limba-i ca un clește,
Visul de departe șade-n stânga mea
Clopotul se bate , crucea-i ca o stea.

Vântul mă apleacă , gândurile-s multe,
Parcă mă-nconjoară mii de cruci in tiinde,
Sub pământul rece tata stă să-asculte
Glasul unui popă între versuri mute.

- Fugi de-aici copilă, viață-ai înainte !
Doar clepsidra curge-n anii de urgie,
Presărați cu lacrimi de-ale lor cuvinte
Prigoniți în scânduri de prin iad să vie.

Fug , dar nu am unde , între porți sunt prinsă,
Ochii-i am in ceață, mâna-i tot mai rece,
Trupul meu se zbate , fața-i tot mai plânsă
La o poartă așteaptă sufletul să plece...