Te-ai înverzit așa deodată
Portocaliule-nrăit
Convins că oamenii-s o gloată
Bună mereu de păcălit!

Sau prin această înverzire
De nuanța unui broscoi,
Dorești doar o rebranduire
Să scapi de sigla de ciocoi?

De parcă noi am fi uituci
Și n-am mai ști cine erai
Sau cum ne-ai ajutat atunci
Când pensiile le tăiai

Ori când ai tăiat din salarii
Fără să ne fi consultat
De suferă toți bugetarii
Din cauză că tu le-ai luat

Le-ai tăiat dreptul câștigat
Deși nu tu le-ai dat vreun leu
Iar astăzi te faci c-ai uitat
Și vii să cerșești votul meu

Iar treaba cu reconstruirea
Orașului distrus de voi
O spui doar pentru amăgirea
Naivilor de lângă noi

Fiindcă nu ne-am uitat călăul
Căruia-i mai ești încă slugă
Sau pe georgică, derbedeul
Ce-au reușit să ne distrugă

Când au închis atunci colosul
Din cetatea siderurgistă
ÃŽn detrimentul, nu-n folosul,
Românilor ce mai există

Și care n-au cu ce trăi
În timp ce voi vă-mbogățiți
Cu banii ce-i luați zi de zi
Tot de la oameni necăjiți

Care loviți de alergie
Acum se leapădă de voi
De molima portocalie
Înverzită ca un broscoi