privită de afară, lumea pare reală;
întoarsă în sine, irupe cu miez
o stare nebună, necitită de stele,
ce umple Carul Mare
cu setea de dragoni de hârtie
pe liniștea dată de ploaia
de ieri;
in care deschid acolada
pentru ora din casă
să adun timpul pe tâmple
sau pe creștet
cu secunde plecate în cascadă