Lasă-mă să-ți iau durerea
ÃŽn ce doi pumni mici ai mei
Și s-o strâng până se sfărâmă
Și să o arunc pe cer.

Iară tu să nu-mi dai drumul...
Þine-mă de mână strâns!
Învelește-mi visul, ochii
Cu surâsul tău cel blând.

Să mă ții la pieptul tău
În căldura pielii tale
Căci afară-i soare negru
Ce mă arde, ce mă doare.

Pune-mi tâmpla într-o parte,
Gândurile negre ia-le...
Mângâie-mi sufletul, mamă
Cu cele o mie de brațe ale tale...

Iară când te vei topi în aer
Ca un fulg de păpădie
N-am să plâng
De teamă să nu-ți tulbur frumusețea.
N-am să strig,
Liniștea-ți să n-o ucid,
Am să te adun în mine
Pretutindeni.