cînd mă așez la birou
simt o frică ce îmi umple plămînii
respir prin frică
secreții nazale îmi lovesc sinusurile
și plîng
un poem ridicat pe schele
cînd dau schelele jos mă simt gol
ca în fața lui Dumnezeu
m-am golit de îmbrăcăminți
să îmbrac în penel
paginile tale goale
să te pot iubi cu scrisul
pe o foaie albă de hîrtie