Mergând cu pași grăbiți spre tine,
te regăsesc și-mi este bine.
Te-aș ține lângă pieptul meu
și te-aș iubi mereu, mereu!

În nopțile cu lună plină,
om merge amândoi de mână
și m-aș opri doar un minut,
să îți văd chipul, să-l sărut.

Cum mă cuprinzi cu brațul tău,
Așa te văd în visul meu,
Tu îmi șoptești că mă iubești
și-mi spui: știi cât de dragă-mi ești?

Apoi dispari. Te caut peste tot
iar lumea pare a sta în loc.
Te văd în tot ce-i mai frumos!
Mi-e dor de tine, dor duios!

Îmi amintesc când îmi spuneai,
ce vis frumos cândva aveai,
despre o fată ce ieșea din mare
și îți părea că-s eu în zare!

Iar eu râdeam cam zgomotos.
Era un râs copilăros
căci îmi plăcea grozav de tare
când imi spuneai că ies din mare.

Acum aș vrea să te privesc,
să îți șoptesc, să-ți povestesc,
să-ți spun: greșeala mea e mare.
Îmi dai vreodat' a ta iertare?

Am modificat textul si titlul. Sper sa fie ok. Multumesc!!



Eu mă trezesc din visul meu
și-mi este foarte, foarte greu,
iar prin fereastră eu privesc
eternul univers ceresc.

Observ un astru căzător
și-mi amintesc cât de arzător
e dorul în sufletul gol.
Și plâng. Of, plâng și-mi este dor.

Iar fug spre tine , dragul meu!
Îmi amintesc cum m-așteptai mereu:
măcar un semn, un semn măcar!
În al tău suflet îți lăsam, un dor amar.

Mergând cu pași grăbiți spre tine,
te regăsesc și-mi este bine.
Te-aș ține lângă pieptul meu
și te-aș iubi mereu, mereu!