Fusta mea cea lungă-i încă vie
Și-o păstrez în aerul mirific,
Chiar de-aș vrea cumva să o modific
Dacă merg din nou la liturghie.

Mă strecor din brațul tău fierbinte
Să îngenunchez, să-ntorc pe față
Sufletul ieșit la suprafață,
Înaintea sfântului Părinte.

ÃŽmi doresc un ceas de-nfiorare
Stând cu mine, proaspătă și pură,
Ruptă de-ntuneric și de ură,
Pentru ce iubesc și ce mă doare.

Să aprind o candelă plăpândă
Și-ndelung în mine să cobor
Cântecul înalt și iertător
Luminând a stranie osândă.

Florina Ladislau