Fire subțiri, atât de transparente
Că nu se văd nici dacă știi că sunt,
Îmi ard obrazul fiindcă mă încrunt
Și pun pe pagini tainice accente.

Voiesc să nu uit clipa de-ncercare,
Amestec de culori atât de fine
Încât par umbra umbrelor puține
De care știu, sau care mi se pare.

O mână din albastru mișcă firea
În care mă cufund fără de glas,
Atât cât îmi permite să mă las,
Această mână, dar și omenirea.

Florina Ladislau