în timpul cînd din acțiunea de a respira
se naște senzația că metaforic mori
ai putea crede că trăiești simbolic
pentru a răzbuna vîntul
ce strigă în deșertul
unde noaptea-i fără stele
și ziua fără soare
e ciudat atunci cînd se ivesc
clipele plîngîndu-te înainte să le plîngi
imagini dispărînd înainte să le vezi
te naști atunci cînd spune Domnul
și nu cînd vrei tu
alegi cine să fii
între prinț și cerșetor
lovit cu biciul peste palme
alegi în cel mai bun caz
să respiri cu mască
de oxigen
dar totuși, să respiri