poemul acesta nu-l voi putea termina
decât cu ochii închiși pășind
desculț printre spini să simt durerea
fiecărei litere înfipte în creier
în conștient

poemul acesta este despre cer
despre cerul acela pe care nu-l vezi
decât o singură dată într-o altă viață
când îmbrăcat în negru cauți lumina

- eu dictez și tu scrie ce auzi
mi-a zis îngerul cu o carte roșie
la subraț lângă aripa stângă
ce-i spânzura ruptă

- pe scaunul acela înconjurat de foc
stau zeii și își strâmbă gurile
unii la alții căutându-și adevăratul chip
pe care după veacuri de schimonoseli
nici ei nu-l mai știu
a continuat el

- vindem bule
bule papale
bule mântuitoare
dătătoare de viață
speranță
(negustorul de iluzii
pe străzile babilonului)
cumpărați bule
cât mai multe bule și
veți trăi
cumpărați un loc în paradis
(păcătosul trebuie să trăiască și să plătească)
rugul e aprins iadul e aici
paradisul niciunde (dumnezeu să ierte sfinții
păcătoșii sunt iertați) fecioara cu pruncul în brațe
se lovește de semnul creștinătății și cade
(deșertăciune a deșertăciunilor totul e deșertăciune)

de ce mă privești așa scrie ce-ți spun
satură-te
dumnezeu e creștin (doar) nimic mai mult

cercetați credeți și nu uitați

poemul va lua sfârșit
când vom trăi
mirosul de viermi și hoit
ne înconjoară