când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalță

unde capăt nu e
e chin

mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult așteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
și uite-l cum curge uriașul lui Dumnezeu