Oare cine a văzut lumea
la față pentru prima dată:
poetul sau poezia?
cine poate schimba totul?

nu vreau să dezbrac cuvântul până la literă,
ar simți frigul realității
și nu mi-ar mai încălzi sufletul
însetat de lumină...
prefer să îl las să crească în grădina de gânduri
unde copacul este însuși infinitul
cu rădăcina plină de inspirație
versuri care devin crengi îmbrățișează
fructele poetice bronzate la sfera creatoare.

nu mai plânge poezie,
omu-i un cuvânt pierdut
care așteaptă să fie scris...