Ești zâmbetul meu în cărti deschise prea devreme
Timpul nu mai licărește demult in ele, s-a stins pur și simplu
Mai tragic însă toate s-au dus pe apa neatinsă
A amintirilor arcuite pe malurile Dâmboviței.
Regrete sunt, lăsate pe malul drept, sunt rupte de realitate,
Se bălăcesc foarte aproape de mal, nu schițează nici un gest
Stau doar pe malul pietruit și uită să mai închidă... zâmbetul pierdut.