Potopul

O clipă Þi-ai luat ochii de la noi
Și totu-a fost acoperit de ploi
Oare-am greșit așa de tare...
Doamne îți punem sufletele la picioare!

Case dărâmate și luate de potop,
Oamenii morți, răniți fără noroc
Copii plângând înspăimântați și goi...
O, Doamne, uită-te din nou la noi!

Acei bătrâni cu ochii goi privind la casă
Cum munca de o viață le-a fost rasă
Ei nu mai au puterea să mai între-n luptă...
Ci doar să spună Doamne-ajută!

Tineri cu sufletul deschis se-arată
Și-ajută oamenii loviți de soartă
Și ei sunt triști de tot ce văd dar nu arată
Îngândurați, ei mânuiesc câte-o lopată...

Loviți de greutăți și de nevoi
Noi știm c-am fost nedrepți și răi
Și-acum noi ne rugăm plângând prin ploi..
O DOAMNE! UITÃ-TE DIN NOU LA NOI!


Ionel Cartan, 2005