Un vînt străbate mintea-mbătrînită
Ce luminează-n veșnicie cu-al său gînd
Copil bătrîn,ce tot copil rămîne
În suflet,căci cu trupu-i un pămînt.

Doar amintirile sunt încă vii,și zburdă
Prin norii negri-ntunecați de timp,
Spre curcubeul-cea dintîi cunună
A vieții de-nceputuri anotimp

Cu soare-n ochii plini de vitejie
A unui luptator cu zmei, inverșunat
A cărui lume se termina-n asfințituri
Copil am fost, copil cu-adevarat.

În vîrsta toamnei ce cade-n primăvară
Unde copilaria-i doar cuvînt și vis
Un ocean de dragoste curată
Ce va să cada-n transhumanță
ÃŽn abis.