m-am tot căutat
și m-am găsit în frunzele toamnei
cu prenumele unui stejar
și numele castanului de pe bulevardul arămiu
din orașul desenat în harta palmelor
de pictorii incendiilor
cu iubiri legendare
mereu vii

supreme coroane împărătești
privesc spre cerul din fiecare popas
doar foșnetul înțelege trecerea implacabilă
spre cuvântul rămas

se apropie ceasul cu minutele suprapuse peste ore
doar secundele mai așteaptă
o posibilă rotire
a frunzelor din hore

șoptește în patul serilor cu mirosul de gutui
tainica pasiune a poeziei
la un maraton ce-i poartă numele
într-o seară de poveste
versul din octombrie
târziu.