am pus cerul undeva deoparte

copile pe unde-mi umbli vreau să te nasc
nu pot veni acum mamă ți-e sufletul uscat
simt arsura gleznei tale prin frunzișul căzut
pe oglinda ființei mele
copile trebuie să plec uite luna se depărtează
mamă așteaptă acum e tremur și ger
și-n văgăuni târziul se-nfiripă
copile am plecat poate
voi reveni

valuri izbesc în atolii ochilor
Dumnezeu înoată sub pleoapele mele
de zeu necopt

undeva cineva cu o foarfecă
mai inaugurează o viață