ÃŽmi las durerea-n umbra ta,
Ascultând glasul naturii,
Ca să privesc în urma mea
Spre chipul blând, al fericirii;




Mereu cu harfa aurie,
Susur în leagănul iubirii
Din care eu, cu bucurie,
Să scutur cântecul naturii...




Cu glas spre veșnica chemare,
Natura prinde iarăși viață
Și-am rămas în depărtare,
În oceanu-i de verdeață.




ˆTh3Mirr0r