Spre un capăt de zi
spre un capăt de lume
orele se zgribulesc
la aceeași masă de sticlă
în fața cafelelor noastre,
de acum mult prea reci
pentru orice pretext.

Între claviculă și omoplat
cuibăresc tăceri migratoare,
sunt pagina de gardă
în vreme ce tu aștepți
cu buzunarele răbdării
mereu întoarse pe dos.