Noaptea s-a lăsat deodată
Peste nucul fermecat,
Unde dorm eu, câteodată,
ÃŽntre frunze, ferecat.




Iar sub vise, prind ades
Câte-o ramură, să-i spun:
"Tainici muze, am ales!" -
Și-una-mi tremură, pe drum...




"Vai, de când te-aștept, poete,
Să te strâng, cu brațe moi!
Veșnic rai și-n piept, duete,
Om cânta iar amândoi!"




Pe sub nucul fermecat,
Gângurit, parcă-mi aduce -
O privesc neîncetat,
'Mărmurit la vocea-i dulce;




Da'-n grumaz, o întrebare
Tot șoptesc, prin frunze moi:
"Oare-s treaz, sau mi se pare?!" -
Amețesc, cu ochii goi...




Cad, sub nucul aplecat,
Unde-am adormit, odată,
Printre frunze, ferecat,
Strâns de muza-mi fermecată...



ˆTh3Mirr0r