BLESTEM




[ IX ]




Și toate-s prinse-n piatra verde,
Cu rune încinse, norii fumegând,
Sub plumbul lanțurilor arse spumegând,
Cu legi lumești, ce-n zare se vor pierde;
Dar toate par firești, căci piatra arde
Pe dâmbul fricii, când umbre reci, plângând,
Se-agită-n iadul verde, rând pe rând,
Sub chinuri sufletești, din piatra verde.
De n-ar fi iadul blând, să le dorească!
Și Moartea, le-o atârnă, să cuprindă
Sub cerul veșted, lanțuri, ce-o perindă -
Dar umbrele, se tânguiesc sub rune
În jadul negru, supurând, să se oprească!
Dar cin' s-audă? Crucile din grindă?!




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"