Când, ieșit din agonie
Mă înalț din foc și fum
Și te-agăți de o scânteie
Deși totu-i numai scrum

Mă întreb cât mai rezistă
ÃŽn acest scenariu-anost
Umbra palidă și tristă
A icoanei ce ai fost.

Ochii-ți mari, întrebători
Care mă făceau să sper
Astăzi sunt făr' de culori
Palizi și fără mister.

Gura-ți dulce, zâmbitoare
Pentru care-am tremurat
Nu mi-ai dat-o și de-aceea
Ca o floare s-a uscat.

Păru-ți lung, ca o cascadă
Ce odată mă-mbăia
Azi nepăsător mă lasă
Și nu vreau a-l mai vedea.

Mâinile-ți mângâietoare
Ce mă refuzau mereu
Azi mă-mbie și mă cheamă
Însă azi nu mai vreau eu.

Inima-ți de venin plină
Pentru care-am pătimit
Azi oftează și suspină
Dar de ea m-am lecuit.

În zadar mă chemi la tine
Nu mai are niciun rost
Umbră palidă și tristă
A icoanei ce ai fost!