Vino, e loc în mine cât pentru un dans al fericirii,
o horă a unirii sau chiar un joc al împlinirii.
Iar dacă tu chiar ești soarele, spune-mi de ce:
zăpada crestelor mele, atât de apropiate ție, nu se 'moaie niciodată,
căldura se preschimbă-n tremur și frisoane reci,
umbra îmi ține calea,
luna îmi ține trezia
iar lumina este doar capăt de tunel?

Dacă tu chiar ești învierea, spune-mi de ce:
pământul apasă tot mai greu deasupra,
lumânările sunt mereu stinse
iar ouăle se sparg doar din exterior?

Dacă tu chiar ești pacea, spune-mi de ce:
ochii închiși nu văd decât trecutul meu,
iar cei deschiși prezentul tău?

Dacă tu chiar ești lumina zilei, spune-mi de ce:
iubesc atât de mult întunericul nopții?

Dacă tu chiar ești înțelepciunea cuvintelelor, spune-mi de ce:
prefer pietatea tăcerii?

Dacă tu chiar îmi ești aproape, spune-mi de ce:
este atât de mult loc în mine?
Cât pentru un dans al fericirii,
o horă a unirii..sau chiar un joc al împlinirii?