DELIR




[ X ]




Nu vreau să știu nimic de clipa rece,
Când nori însuflețiți, îndată plâng -
Ce-și mai revarsă ploi, ades, prin crâng?
Da' viața... tot cu moartea, se întrece
Și sufletul, deodată, se petrece!..
O fi vreun înțelept al lumii, sau nătâng,
Să tot priceapă mii de voci ce-și frâng
ÃŽntr-o durere, clipa care trece?!
Ori doar s-a plictisit de viața lui,
Privind ades spre umbra sprijinită
Și dor prin frunze-n toamna ruginită,
Ori s-a neliniștit, tot cugetând...
Că viața omului, sub voia cerului,
Fost-a mereu - și va pleca, în curând...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"