Cerul, în veșmânt albastru,
Limpede, fără de nori,
Salută voios pe Astru,
Ce-i zâmbi plăcut, din zori.

O ceată de vrăbiuțe,
Vesele și subțirele,
Purtând bluze și fustițe,
Þopăiesc pe rămurele.

Ici și colo, prin verdeață,
Gândăceii se spălau
Pe mânuțe și pe față,
Și la soare se zvântau.

Căscă leneș și bondarul,
Cu ochii cârpiți de somn,
A dormit zile, cu carul,
O iarnă, precum un domn!

Peste țarini înverzite,
Se ivi un zvăpăiat,
Sperios, urechi ciulite,
Uite-l! Unde a plecat?

Popândăul saltă capul,
Din căsuța-ntunecată,
Parcă și uitase pasul,
Ce Natură luminată!

Brusc, tăcerea se destramă.
Un zgomot profund, din zare,
Parcă anunța o dramă...
Trudea o ciocănitoare!