Paharul meu e tot mai gol,
E tot mai mică partea plină,
Dar îmi asum un ultim rol
În vremea ce va fi să vină.

Plătesc prezentului obol
Cu-o viață tristă, de rutină;
Paharul meu e tot mai gol,
E tot mai mică partea plină.

Pământului i-aș da ocol
Și-ntr-un iglu, pe o colină,
M-aÈ™ exila pe veci la pol
Să scap de-a șefilor rutină.

Paharul meu e tot mai gol!