Prea greu e-acum să zbor,
Am aripile-n tine,
Și cad în al meu gol
Ce s-a născut în mine.

Ca pe un drug de fier,
În mâini destinu-mi țin,
Și-l încovoi pe cer,
Să-l fac un cerc divin.

Să-ncalec pe un dor
Cu coama împletită,
Crescut în viitor,
Cu iarba nenăscută.

Spre-un mâine ce va-nvinge,
Alerg cu albu-n plete,
S-ajung la ieri ce plânge
ÃŽn frici analfabete.

Și-aici, îngenunchiato,
Sa îți ridic privirea,
Să mă asculți mai fato,
Cântându-ți nemurirea.

Să-mi bei balada verde
Și versurile vii,
Să te ridici din umbre
Și din dureri târzii.

ÃŽn versul posesiv,
Ce-l scriu plin de mister,
Culoarea r.o.g.v.a.i.v.
Va naște-o rugă-n cer.