am trecut de gardurile de sârmă ghimpată
am păcălit carnea care sângera
vegetația care înainta înspre mine

spinii de trandafir care se lipeau de învelișul meu
îmi întăreau convingerea
că ei țin de oameni
mai mult decât de flori

deveneam
din ce în ce mai temător
mai nepăsător.
nepăsarea de a fi mai mâlos decât
lacul asta
ce ascunde broaște în tălpi
și ecouri în mătase

nu e poveste
nodul în gât are parfum de stătut