la ”podul îndrăgostiților” de pe sena
încă un lacăt inutil...
anticarii din zonă vând suveniruri
partituri uzate și fotografia noastră
ruptă-n jumătăți- fiecare cu rama ei...

noaptea stelele scaldă umbra lebedelor
desenând linii de pauză între ape și cer
aerul captiv în clișee...

răsucesc cheița jurnalului...
acolo e ultima dimineață
când mi s-a lipit pe frunte sărutul tău
bulină incandescentă...

narghită cu sariuri de carne și sânge...
cum să ieși la plimbare din inima ei
ca dintr-o gară părăsită unde
ultima locomotivă șuieră semn că
mecanicul a rămas acolo?...