gerul naiv coborât din stele lungi
peste rugina melancoliei
dar lumini siluete mi-au trecut pe gene
ca niște râuri
pe care lungeam urmând detaliile
încă așteptând legăturile care vor generaliza
pe umbra mea care trece pe palma
dreaptă a sufletului ei
două raze de gândire de ceas
o așteptau
am privito
ne-am pătruns
forța iubirii merge dealungul vieții
înghițind pietrele pe care le destăinuiam șlefuite
ca un film cu îmbrățișări, cu vise
ceea ce rezulta distanță pus în buzunar
pleoapele dizolvând depărtarea
vorbind versuri de baladă
împreună lărgeam secunda
punând tâmplele
orelor învârtite deasupra noastră
înlănțuind aceleași mâini
ca un glas
același sentiment care seamănă
oare ce viitor vom culege