în lumea ta ți se închid ochid ochii,
coboară o nouă seară obosită peste tine,
crezi că visezi când un sărut îți mângâie pleoapele,
nu vrei să le deschizi, ți-e frică de ce ai să descoperi:
pe lumea cealaltă începeți împreună o nouă dimineață
împărțiți un dormitor albastru și aceeași pilotă,
gelul de dus orchid wild, aceiași stropi,
cafeau cu lapte și fumul țigărilor tale de foi,
nu te poți hotărî cum să începi ziua:
rochie sau pantaloni,
aur sau argint,
jasmin sau j’adore,
alege el și primește un sărut
mâinile se-mpletesc firesc,
despărțiri nu există, nici tăceri și nici ziduri,
o lumină blândă le șterge pe toate
de temeri, de umbre, de riduri

secundele cu tine curg cu viteza luminii,
noaptea vine întotdeauna ca o condamnare la moarte
în care nu mai apuci să-ți spui ultima dorință:
vreau să mă trezesc și mâine lângă tine

e dimineață iar, redevii femeia cu zîmbetul inversat,
din oglindă te privește o umbră fără umbră,
care-a uitat cine e,
reînveți să respiri: tragi aer în piept
aerul trece prin tine,
lumina trece prin tine,
cuvintele trec prin tine,
oamenii trec peste tine,
trăiești în reluare,
vorbești în reluare,
timpul se scurge cu încetinitorul
tot așteptând o seară care să te-aducă
în lumea în care ai putea trăi o mie de vieți,
fără să-ți dorești o altă dimineață