agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 1209 .



Răspuns în pas de dans
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [AVPetrea ]

2015-03-02  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    | 



Da, recunosc, știi doar că nu sunt
omul
pentru care Venus e locuită sau
infinitul n-ar exista.

Dar ce puteam face? M-am
deplasat către tine în ritm rapid,
fără nicio rușine față de legile naturii,
sfidate oricum de uniunea noastră
în regim de mister public de două
parale, care produce mai mult
bârfă decât săruturi.

Tu mâncai ceva dulce și secolul XXI
trecea fără ceva deosebit; războaiele
țineau câteva nanosecunde, care se
prefăceau în spațiu fără planete și se
pierdeau
pe nesimțite în părul tău de culoarea
portocalei.
Tratatele de pace nu se semnau, ci
erau injectate în buzele tale, pentru a
fi rostite în Groapa Marianelor și pe
Everest, ca să se întâlnească în
craniul meu și să se răspândească
la fiecare bolovan sau muritor.

Te-am salutat, m-ai salutat și am
plecat. Altceva nimic, dar repet, ce
puteam face? Universul nu se
creează în fiecare zi și, dacă
Doamne ferește s-ar întâmpla asta,
Marile puteri ar trebui să declanșeze
singurul război nuclear din istoria
lumii, care ar fi și ultimul, iar stelele
și-ar conduce întreaga materie spre
centru, auto-distrugându-se și
umplând întreg Cosmosul cu
lumină ce miroase a lume nouă,
poate mai dreaptă cu îndrăgostiții
neîngrijiți.

Însă, dacă aș fi mai vorbit, ar fi trebuit
să o fac în poeme și poate n-am putut
să-mi clonez sinceritatea și visele din
noaptea precedentă. Căci Universul se
distruge folosind parole, iar acestea se
nasc, se luptă în săbii, îmbătrânesc și
mor doar în strofe necizelate,
scrise cu sânge și rostite urlând.

Noi trebuie să dansăm corect printre lumea
pe care o vom distruge cu un sărut...
Să știi că mai e timp!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!